Cine este responsabil pentru pasaportul digital al produsului de îmbrăcăminte și textile?

Ce trebuie să faceți în mod concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

ESPR-ul (Regulamentul (UE) 2024/1781) plasează responsabilitatea pentru pașaportul produsului, în primul rând, asupra producătorului. Articolul 27 din ESPR enumeră o serie de obligații care sunt asociate acestui rol. Cine anume este "producătorul" nu este întotdeauna părerea care fabrică fizic hainele — poate fi, de asemenea, o companie care pune un produs pe piață sub propriul nume. Îndoielile în această privință constituie una dintre cele mai frecvente probleme, și merită luată în considerare determinarea inițială a faptului dacă o companie se califică drept importator sau producător conform ESPR-ului dacă o companie se califică drept importator sau producător conform ESPR-ului.

Asigurați-vă că pașaportul există și este corect

Articolul 27 din ESPR descrie că producătorul este responsabil pentru exactitatea și completitudinea informațiilor din pașaport. Pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă din punct de vedere practic că datele privind materialele, originea și compoziția care presupun că se află deja într-un dosar tehnic, specificație de achiziții sau declarație de furnizor pot fi reutilizate — dar trebuie să fie verificate și actualizate în momentul în care pașaportul este compilat.

Asigurați-vă că pașaportul poate fi asociat produsului

Articolul 9 din ESPR descrie cerințele pentru pașaportul digital produsului în sine, inclusiv asocierea cu un purtător de date — în practică, un cod QR pe produs sau pe etichetă. Pentru o marcă de îmbrăcăminte, aceasta înseamnă că trebuie să existe o metodă de lucru pentru a asocia fiecare lot, sau chiar fiecare articol, cu pașaportul corect. Pentru serii mici cu multe variante (culori, mărimi, mici modificări de material per livrare), aceasta este o sarcină practică care merge mai departe decât crearea unică a unui singur pașaport pe colecție.

Asigurați-vă că pașaportul rămâne păstrat

Pașaportul trebuie să rămână disponibil, chiar și după ce un produs a fost vândut de mult timp. Pentru o companie care ar trebui să facă acest lucru singură, aceasta înseamnă o obligație care nu se oprește la vânzare, ci se extinde pe întreaga perioadă în care produsul poate fi încă în comerț sau încă în uz de către consumatori.

Asigurați-vă că rolul din lanț este clar

Cine lasă o colecție să fie realizată de o terță parte, nu rămâne în mod automat în afara vederii. Pentru colecții cu marcă proprie întrebarea cine se califică efectiv drept producător nu este întotdeauna evidentă, și aceasta este valabilă și pentru companiile care vând sub propriul mărci în timp ce producția este externalizată. De asemenea, un comerciant cu ridicata care reîmballează, reetichează sau revinde hainele sub propriul nume ar fi bine să determine ce rol se potrivește în acest caz, deoarece aceasta determină care obligații din articolul 27 din ESPR sunt aplicabile.

Unde merge prost în practică

O primă situație recurentă este aceea că o companie presupune că producătorul din străinătate va regla pașaportul, în timp ce nu s-a făcut nicio înțelegere explicită în acest sens. Odată ce producătorul se află în afara UE, responsabilitatea practică se deplasează adesea către păreia care aduce produsul pe piața UE — aceasta este o întrebare care merită o atenție separată atunci când producătorul este stabilit în afara Uniunii Europene .

O a doua situație apare la colecții care sunt vândute prin mai multe canale, inclusiv printr-o piață online. Piața online în sine nu este în mod automat păreia care furnizează pașaportul, dar așteptările cu privire la aceasta între marcă și platformă nu sunt întotdeauna stabilite — ceva de gândit la vânzarea printr-o piață online.

O a treia situație este presupunerea că un distribuitor sau comerciant nu are niciun rol deoarece nu a lăsat el însuși să fie fabricat produsul. Un distribuitor are de obicei alte obligații decât un producător, dar "alte" nu este același cu "nici una" — vezi în privința aceasta obligațiile unui distribuitor sau comerciant.

O a patra situație este aceea că datele există de fapt, dar sunt răspândite între achiziții, control calității și marketing, fără ca un singur departament să aibă o vedere de ansamblu asupra coeziunii. La o inspecție sau la o întrebare din partea unui cumpărător se dovedește atunci că nimeni nu are tabloul complet.

Un cincime, situație des ignorată: pașaportul se creează, dar nu se actualizează atunci când colecția se schimbă — un alt furnizor de fire, o compoziție modificată a fibrelor — ceea ce face ca pașaportul să nu mai corespundă produsului care se vinde efectiv.

Ce puteți documenta

• O prezentare generală a cine în lanț acționează ca producător, importator, distribuitor sau comerciant, pe colecție sau linie de produse.
• Acorduri scrise cu producătorul sau fabricantul cu privire la cine furnizează datele pentru pașaport și cine le verifică.
• O procedură standard pentru asocierea codurilor QR sau a altor suporturi de date cu loturile și variantele, inclusiv ceea ce se întâmplă atunci când au loc modificări de culoare sau de material.
• Un acord privind păstrarea: cine se asigură că pașaportul rămâne disponibil și pentru cât timp, chiar dacă colaborarea cu un producător sau platformă se încheie.
• Un punct de contact intern sau un proprietar de proces pentru pașaportul produsului, pentru ca responsabilitatea să nu se piardă între departamente.

Cine nu este încă sigur dacă pașaportul se aplică în general unei colecții specifice, ar face bine să verifice mai întâi la dacă pașaportul digital al produsului se aplică pentru propriile haine și textile, înainte de a se elabora repartizarea rolurilor în lanț.