Sunt importator sau producător conform ESPR?

Producătorul face, importatorul aduce pe piață

Rolul care se aplică unei întreprinderi depinde de cine proiectează sau face să se fabrice articolul de îmbrăcăminte și sub ce nume acesta ajunge pe piața UE. Cine face să se producă un articol de îmbrăcăminte sau un produs textil și îl vinde ulterior sub marca sau numele propriu cade în practică sub obligațiile pe care articolul 27 din ESPR le impune producătorilor — chiar dacă fabricarea în sine a fost externalizată către un terț, în sau în afara UE. Cine aduce pe piața UE pentru prima oară un articol de îmbrăcăminte fabricat în afara UE, fără ca acesta să fie sub marca sau numele propriu, cade sub obligațiile pe care articolul 29 le impune importatorilor. Distincția nu se referă deci la locul în care textilul este cusut din punct de vedere fizic, ci la cine poartă responsabilitatea pentru punerea pe piață: sub nume propriu (producător) sau ca primul nivel dintr-un produs de altă parte (importator).

Pentru cine această distincție este relevantă

Aceasta se aplică mărcilor de îmbrăcăminte, etichetelor private și importatorilor de textile și îmbrăcăminte care vor cădea sub viitorul pașaport digital al produsului. Un brand privat care proiectează o colecție, face să se execute producția la o fabrică în sau în afara UE și vinde hainele sub marca sa proprie, se comportă în practică ca producător în sensul articolului 27 — indiferent că mașinile de cusut sunt situate în altă parte. O întreprindere care cumpără îmbrăcăminte gata făcute de la un producător străin și o pune pe piața UE sub marca acelui producător se comportă ca importator în sensul articolului 29. Distincția nu se aplică pentru cine doar distribuie în UE după ce altul a pus deja hainele pe piața UE — acel rol (distribuitor) are din nou alte obligații, care nu sunt în cauză aici. De asemenea, această distincție se aplică în mod specific la distribuirea rolurilor în jurul pașaportului produsului și obligațiile asociate; nu spune nimic despre alte dosare, cum ar fi statutul vamal sau TVA, unde "importator" poate avea sens propriu, independent.

De când această distincție contează

O dată fixă nu este încă stabilită. Planul de lucru al ESPR pentru 2025-2030 menționează un act delegat pentru textile așteptat în jurul anului 2027, cu îmbrăcăminte care constă în proporție de optzeci la sută sau mai mult din fibre textile ca prima categorie. Imediat ce acest act este publicat, va fi clar de la ce dată obligațiile din articolele 27 și 29 pentru îmbrăcăminte și textile intră concret în vigoare; până atunci, articolele se aplică ca cadru, dar nu ca dată aplicabilă pentru acest grup de produse. Această pagină va fi actualizată de îndată ce data respectivă este cunoscută.

Ce înseamnă acest lucru pentru practică

Cine dorește să știe care rol se aplică, privește mai întâi marca pe articolul de îmbrăcăminte: dacă marca proprie a întreprinderii este pe ea, aceasta indică rolul de producător, indiferent de locul unde are loc producția. Dacă pe ea se află o altă marcă — de exemplu cea a unui producător străin — și întreprinderea proprie pune acest produs pe piața UE pentru prima oară, aceasta indică rolul de importator. Apoi este important să se verifice dacă întreprinderea este într-adevăr prima parte care pune produsul pe piața UE, sau dacă altcineva din lanț a făcut deja acest pas — căci atunci poate fi în cauză un alt rol (distribuitor). Întreprinderile care duc atât colecții proprii sub marca proprie, cât și produse gata făcute de la terți pentru revânzare, pot fi producători pentru o parte din sortimentul lor și importatori pentru cealaltă parte; rolul se determină deci pe fiecare produs sau linie, nu o singură dată pentru întreaga întreprindere. Pentru pașaportul produsului, această distincție este relevantă deoarece obligația de a furniza date și de a face ca pașaportul să fie asamblat cade pe partea care se califică ca producător sau importator — aceasta este și baza pe care texpas.eu asamblează pașaportul din datele furnizate.

Justificarea: articolul 27 și articolul 29 ESPR

Articolul 27 al Regulamentului (UE) 2024/1781 (ESPR) descrie obligațiile care se aplică producătorilor: părțile care proiectează sau fac să se fabrice un produs și îl introduc pe piață sub propriul nume sau marcă comercială. Articolul 29 al aceluiași regulament descrie obligațiile care se aplică importatorilor: părțile care introduc pentru prima dată pe piața UE un produs dintr-o țară terță. Ambele articole pot fi consultate prin EUR-Lex, în textul complet al Regulamentului (UE) 2024/1781.

Ce se poate face acum

Pentru cine dorește să determine pe baza acestora ce rol se aplică unei anumite linii de îmbrăcăminte sau colecții, este recomandabil să compare structura proprie de achiziționare și marca comercială cu articolul 27 și articolul 29 al ESPR, sau să consulte textul oficial pe EUR-Lex în caz de incertitudine cu privire la un caz limită. Imediat după publicarea actului delegat pentru textile, data concretă și precizarea suplimentară a ambelor roluri pentru îmbrăcăminte și textile vor fi afișate aici.

Unde se bazează aceasta

Regulamentul în sine se află pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.

Ce trebuie să faceți în mod concret

ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) face o distincție clară între producători și importatori, iar această distincție determină obligațiile care se aplică. Pentru o întreprindere care pune articole de îmbrăcăminte sub propriul nume pe piața europeană, distincția aceasta nu este întotdeauna imediat evidentă — în special pentru că practica zilnică (proiectare proprie, producție într-o fabrică din afara UE, importare și vânzare proprii) conține elemente ale ambelor roluri. Legea nu se uită la cine a țesut sau cusut efectiv articolul de îmbrăcăminte, ci la cine pune produsul pe piață sub propriul nume sau marcă, și cine îl aduce din afara UE în interiorul acesteia.

Cine face să fie produsă îmbrăcăminte de o fabrică externă și vinde această îmbrăcăminte sub o marcă proprie, este în majoritatea cazurilor considerat producător în sensul regulamentului — chiar dacă nu are o mașină de cusut în propria locație. Cine cumpără îmbrăcăminte de la o marcă dintr-o altă parte a lumii și o pune pentru prima dată pe piața din UE, este de obicei importator. O întreprindere poate combina și ambele roluri, de exemplu atunci când o parte a colecției este produsă sub label propriu și o altă parte este revândută de la un producător din afara UE.

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Ca producător: responsabilitate pentru conținutul pașaportului produsului

Articolul 27 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește obligațiile pentru producători. Producătorul este responsabil pentru exactitatea informațiilor care intră în pașaportul produsului: compoziția materială, originea, și celelalte date pe care o acțiune delegată privind îmbrăcămintea va prescrie. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă în practică că datele care provin din propriul lanț de producție — de la furnizorul de stofe la atelierul de confecție — trebuie să fie în regulă și traçabile. Cine nu țese sau nu cusră singur, dar este totuși considerat producător pentru că produsul este vândut sub mărci proprie, poartă această responsabilitate în aceeași măsură. Aceasta afectează întreprinderi care vând sub propria lor marcă și întreprinderi care lucrează cu colecții private label în același mod.

Ca importator: control înainte de punerea pe piață

Articolul 29 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) descrie obligațiile importatorilor. Importatorul trebuie, înainte de a pune un produs pe piața UE, să verifice dacă producătorul a respectat cerințele — inclusiv prezența unui pașaport de produs. Pentru o întreprindere care cumpără de la un producător din afara UE, aceasta înseamnă că apare o rol de control, chiar dacă întreprinderea însăși nu a modificat nimic în ceea ce privește designul sau materialele. Această rol este adesea subestimată în practică, deoarece "pur și simplu revânzarea" se simte ca o verigă simplă, în timp ce regulamentul stabilește în mod clar o responsabilitate proprie tocmai în acest punct.

În caz de îndoială cu privire la propria rol

O întreprindere care cumpără de la o fabrică din afara UE, dar vinde produsul final sub o propriă marcă comercială, cade în practică adesea sub o dublă calificare sau sub rolul de producător — deoarece regulamentul se uită la cine pune numele sau marca pe produs. Cine nu se descurcă bine aici, găsește o explicație mai detaliată despre distribuția rolurilor pe pagina cine este responsabil pentru pașaportul digital de produs pentru îmbrăcăminte și textile.

Unde merge prost în practică

O primă situație care apare frecvent: o întreprindere crede că este „doar

O a doua situație: întreprinderile care atât importă cât și produc sub marca proprie tratează întregul lor sortiment ca o singură categorie, în timp ce cele două linii de produse pot face obiectul unor obligații diferite. Pașaportul produsului colecției achiziționate cere o abordare diferită de cea a liniei de marca proprie.

O a treia situație apare atunci când fabrica se află în afara UE și compania presupune că "fabrica va rezolva asta". Cu toate acestea, regulamentul plasează responsabilitatea pe cel care pune produsul pe piața UE, nu automat pe producătorul străin. Mai multe informații despre aceasta se găsesc pe pagina cu privire la producător care se află în afara Uniunii Europene.

O a patra situație: o companie presupune că deoarece nu deține o fabrică, nu poate fi producător — și în acest mod ratează obligațiile din articolul 27. Termenul juridic "producător" în ESPR este decuplat de producția fizică și cuplat la marcă și punerea pe piață.

O a cincea situație apare la companiile care vând prin mai multe canale, de exemplu și printr-o piață online. Distribuția rolurilor poate diferi apoi pe fiecare canal de vânzare, ceea ce ține de întrebarea ce înseamnă pașaportul produsului în cazul vânzării prin piață online.

Ce puteți documenta

O prezentare generală pe linie de produs sau colecție a cui se consideră producător și cui se consideră importator, inclusiv justificarea acesteia.
Acorduri cu fabrica externă sau atelierul de confecție cu privire la ce date vor fi furnizate și în ce formă.
Un document intern în care se stabilește cine din cadrul companiei este responsabil pentru controlul înainte de punerea pe piață, în conformitate cu articolul 29 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781).
Un dosar per marcă sau etichetă, mai ales atunci când o companie conduce atât etichete proprii, cât și colecții cumpărate, pentru a nu se amesteca obligațiile.
Corespondență cu furnizorii în care se solicită compoziția materială și origine, ca bază pentru datele care trebuie să figureze în pașaport.
O procedură stabilă pentru noile colecții, astfel încât la fiecare nouă achiziție sau linie de producție să se stabilească din nou ce rol se aplică.

Pentru companiile care se îndoiesc dacă activitățile lor se încadrează totuși sub alt rol, cum ar fi distribuție sau comerț cu ridicata, este recomandabil să consulte și obligațiile unui distribuitor sau negustor sau ale unui comerciant cu ridicata de îmbrăcăminte — линiile de demarcație între aceste roluri nu sunt întotdeauna evidente, iar regulamentul leagă obligațiile de rol, nu de numele companiei de pe ușă.

Aceasta nu este un sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementările pe care se concentrează această platformă. Nu-ți cunoaștem situația. Dacă aveți îndoieli cu privire la propriul caz, consultați un avocat sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în ordine? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.