Vând îmbrăcăminte și textile sub marca proprie — ce obligații primesc?
Marca proprie vă face producător conform ESPR
Cine comercializează îmbrăcăminte sau textile sub o marcă proprie devine producător pentru pasaportul digital — chiar dacă producția a fost externalizată altei întreprinderi. Acesta este punctul de plecare al articolului 27 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781): nu cine țesea stoffa sau coase hainele poartă obligațiile, ci cine vinde produsul sub propriul nume sau marcă. Pentru colecțiile private label și de marcă proprie, aceasta înseamnă că obligațiile care în mod normal revin unui producător se deplasează către întreprinderea care deține marca. Fabricarea efectivă poate avea loc oriunde; responsabilitatea pentru pasaport revine deținătorului marcei.
Pentru vânzarea de marcă proprie, nu pentru revânzarea mărcii altuia
Această regulă se aplică întreprinderilor care comercializează îmbrăcăminte sau textile sub propria lor marcă, chiar atunci când producția a fost externalizată unei fabrici din țară sau din străinătate. Se referă deci la situația în care eticheta din articol poartă numele vânzătorului, nu pe cel al producătorului. Pentru cine revinde pur și simplu haine de marcă existente fără a le pune propria marcă — o distribuție cu ridicata sau un distribuitor care menține marca producătorului intactă — se aplică alte roluri în cadrul ESPR, cu obligații diferite de cele din articolul 27. De asemenea, important: aceste obligații se vor aplica doar pentru grupele de produse pentru care a fost stabilit un act delegat. Atâta timp cât nu există un act delegat pentru îmbrăcăminte și textile, nu există nicio obligație de pasaport, indiferent sub ce marcă se vinde produsul.
Data nu este încă stabilită; 2027 este așteptarea pentru reglementare, nu pentru obligație
Nu există încă o dată fixă când intră în vigoare obligațiile producătorului din articolul 27 pentru îmbrăcăminte și textile. Ceea ce este sigur: Comisia Europeană a indicat în planul său de lucru ESPR pentru 2025-2030 că se așteaptă un act delegat pentru textile în 2027, cu îmbrăcăminte care conține optzeci la sută sau mai mult fibre textile ca prima categorie. Actul delegat trebuie încă elaborat, comentat și adoptat înainte ca o dată concretă de intrare în vigoare să fie asociată. Până atunci, pentru îmbrăcăminte și textile nu se aplică obligații de pasaport conform ESPR. De îndată ce actul este publicat, acea dată va fi menționată aici.
Ce să faceți: mai întâi clarificați unde se află responsabilitatea mărcii
Pentru cine comercializează deja sub marca proprie și dorește să se pregătească din timp, primul pas este să clarificați precis ce parte din colecție se vinde sub propria marcă și ce parte poate rămâne eventual sub marca unui terț — deoarece rolul de producător din articolul 27 se aplică doar pentru prima parte. Al doilea pas este să verificați ce informații poate furniza deja un producător sau o fabrică despre materiale, origine și compoziție, deoarece aceste date vor forma în curând baza pasaportului, indiferent cine asamblează și găzduiește în final pasaportul. Al treilea pas este să monitorizați dacă colecția se încadrează în grupa care este servită mai întâi: îmbrăcăminte cu optzeci la sută sau mai mult fibre textile. Pentru colecțiile care se află în afara acestei grupe, există mai mult timp înainte ca obligații concrete să urmeze, deși nici pentru acestea nu s-a stabilit o dată. Cine organizează deja acest proces — stabilind ce furnizor furnizează ce informații și în ce format — nu trebuie să înceapă de la zero când actul delegat este publicat.
De unde rezultă: articolul 27 din ESPR
Această explicație se bazează pe articolul 27 al ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781), care reglementează obligațiile producătorilor și prevede că o întreprindere care pune un produs pe piață sub propriul nume sau marcă este considerată producător în aplicarea regulamentului. Planificarea prevăzută pentru textilele și îmbrăcăminte, inclusiv anul 2027 și pragul de optzeci la sută pentru fibrele textile, provine din planul de lucru ESPR al Comisiei Europene pentru perioada 2025-2030. Pentru domeniul de aplicare precis și momentul exact în care aceste obligații se vor aplica îmbrăcămintei și textilelor, actul delegat care urmează să fie adoptat este sursa determinantă.
Cine vinde deja sub marca proprie, ar fi bine să înceapă cu o imagine de ansamblu a colecției proprii și a informațiilor pe care furnizorii o pot furniza cu privire la aceasta — astfel încât, după publicarea actului delegat pentru textil, să fie rapid clar ce parte din sortiment se încadrează în domeniu și ce date sunt deja disponibile.
Unde se bazează aceasta
Regulamentul în sine se află pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.
Ce trebuie să faceți în mod concret
Vânzarea de îmbrăcăminte sub o marcă proprie poate fi organizată în diferite moduri: o colecție care este complet realizată de o fabrică externă și care poartă doar eticheta proprie, sau un proces de producție în care compania este direct implicată în design și alegerea materialelor. Pentru ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781), această distincție este cu adevărat semnificativă, deoarece regulamentul se uită la cine pune produsul "sub numele sau marca sa" pe piață. Cine vinde îmbrăcăminte sub o marcă proprie, cade prin urmare în mod obișnuit sub definiția de producător, chiar dacă producția reală este complet externalizată. Pe Sunt importator sau producător conform ESPR? este detaliat exact cum funcționează această clasificare.
Ce se așteaptă de la dumneavoastră
Asigurarea existenței pașaportului produsului
Articolul 27 din ESPR impune producătorului obligația de a se asigura că un produs este însoțit de pașaportul produsului necesar. Pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă practic că există o persoană desemnată în cadrul organizației care monitorizează acest proces: colectarea datelor de la fabrică, verificarea dacă totul este corect, și asigurarea că pașaportul aparține produsului înainte ca acesta să intre pe piață. Aceasta poate fi preluată intern sau externalizată unui terț care se ocupă de aceasta pentru marcă.
Menținerea documentației tehnice în ordine
Producătorul păstrează documentația tehnică care demonstrează că produsul respectă cerințele. Pentru o marcă care produce prin intermediul mai multor fabrici, aceasta înseamnă că trebuie să existe un dosar per colecție sau per linie de producție, nu un singur document general pentru întreaga marcă. Pentru un sortiment care se schimbă regulat — sezoane noi, noi furnizori — aceasta necesită un proces intern fix, altfel documentația se va risipi rapid în diferite dosare și contacte.
Numele și informațiile de contact pe produs sau ambalaj
Articolul 27 cere, de asemenea, ca numele, marca comercială înregistrată și adresa de contact a producătorului să fie ușor de găsit pe produs, ambalaj sau în documentația însoțitoare. Pentru o marcă proprie, aceasta este de obicei deja o practică consolidată prin etichetarea hainelor, dar este bine să verificați dacă informațiile care sunt în prezent pe acestea (de exemplu, doar o URL de magazin online) sunt suficiente pentru a fi considerate o adresă de contact.
Luarea unor măsuri corective în cazul neconformității
Când un producător are motive să creadă că un produs nu respectă cerințele, se așteaptă ca acesta să corecteze aceasta sau să retragă produsul dacă este necesar. Pentru o marcă care produce la scară largă prin intermediul unui terț extern, aceasta înseamnă că trebuie să existe o legătură cu fabrica: dacă ceva merge prost cu datele materialelor sau compoziția, aceasta trebuie să ajungă rapid la marcă și nu abia la un eșantion sau o plângere.
Cooperarea cu autoritățile de supraveghere
Producătorii cooperează atunci când o autoritate cere informații sau măsuri. Pentru o companie de dimensiuni medii, aceasta se rezumă în principal la capacitatea de a produce documentele corecte într-o perioadă rezonabilă — ceea ce se raportează din nou la cât de bine a fost organizată documentația din început.
Unde merge prost în practică
O primă situație care apare frecvent: o marcă crede că fabrica este responsabilă pentru pașaport, deoarece fabrica "știe totuși totul" despre material și compoziție. Fabrica furnizează datele, dar obligația din articolul 27 revine persoanei care vinde produsul sub marca sa — deci marcei în sine, nu fabricii.
O situație a doua: la private label, fabrica se schimbă regulat, de exemplu, deoarece departamentul de achiziții caută întotdeauna cel mai bun preț. Fiecare schimbare înseamnă date noi, documentație nouă, și riscul ca pașaportul de la sezonul anterior să fie "copiat" fără a verifica dacă noua fabrică folosește aceleași materiale și compoziție. Mai multe informații despre această construcție se găsesc pe Fac confecția de îmbrăcăminte sub eticheta proprie — cine face pasaportul?
O a treia situație: un brand vinde atât prin propria sa magazie online cât și prin intermediul unei piețe externe, și presupune că piața va reglementa obligațiile. Nu este așa — obligațiile din articolul 27 aparțin producătorului, indiferent de canalul de vânzare. Ce reglementează și ce nu reglementează o piață este explicat la Ce înseamnă pasaportul digital al produsului dacă vând îmbrăcăminte și textile printr-o piață online?
O a patra situație: fabrica se află în afara UE și brandul presupune că importatorul care organizează transportul va organiza și pașaportul. Și aceasta este o presupunere care nu se verifică automat; cine are ce rol atunci când producția are loc în afara UE este detaliat la Producătorul meu se află în afara UE — cine reglementează pasaportul digital al produsului atunci?
O a cincea situație: brandul are documentație, dar dispersată în e-mailuri, mesaje WhatsApp cu fabrica și fișiere Excel izolate. De îndată ce apare o întrebare de la o autoritate de supraveghere sau un partener comercial, durează săptămâni să strângi totul — și în intervalul acela nu poți demonstra că informația este corectă.
Ce puteți documenta
- O prezentare generală pe colecție sau linie de produs a faptului care fabrică a produs ce articol, inclusiv date privind materialele.
- O procedură fixă pentru solicitarea datelor de la o nouă fabrică, astfel încât aceasta să nu fie inventată ad hoc în fiecare sezon.
- Date de contact și persoană responsabilă în cadrul propriei companii care să servească ca punct de contact pentru pașaport.
- Un dosar cu documentație tehnică pe linie de produs, clar legat de versiunea corectă a produsului.
- Acorduri cu fabrica cu privire la ce se întâmplă dacă datele privind materialele se modifică ulterior sau se dovedesc incorecte.
- O prezentare generală a canalelor de vânzare prin care este oferit brandul, pentru ca să fie clar unde trebuie să meargă pașaportul.
Cine, în afară de propriul brand, îndeplinește și alte roluri — de exemplu, acționează și ca distribuitor en-gros către alte magazine — ar face bine să examineze separat obligațiile aferente la sunt distribuitor en gros de haine, care sunt obligațiile mele referitoare la pasaportul digital al produsului, deoarece acel rol pune accente oarecum diferite decât acela al producătorului sub mărci proprii.
Aceasta nu este un sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementările pe care se concentrează această platformă. Nu-ți cunoaștem situația. Dacă aveți îndoieli cu privire la propriul caz, consultați un avocat sau autoritatea de supraveghere competentă.
Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în ordine? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.