care este diferența dintre ESPR și Strategia europeană pentru textile

Ce trebuie să faceți în mod concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

ESPR și strategia textilă a UE sunt adesea menționate în același context, dar sunt două lucruri diferite. ESPR — Regulamentul (UE) 2024/1781 — este o lege. Strategia textilă nu este: este un document de politică al Comisiei Europene care descrie direcția în care Europa dorește să meargă cu textilele și ce legislație mai trebuie să vină sau a fost deja adoptată. ESPR este unul dintre instrumentele prin care se implementează acea strategie, dar nu singurul. Pentru o întreprindere care pune pe piață îmbrăcăminte sau textile, această distincție este relevantă deoarece doar legislația creează obligații concrete. Strategia în sine nu creează obligații; ea indică ceea ce va urma.

ESPR este un regulament-cadru

Articolul 1 al ESPR descrie subiectul și domeniul de aplicare: regulamentul stabilește un cadru general pentru cerințe privind produsele în domeniul ecodesignului, cu scopul ca produsele de pe piața UE să devină mai durabile, circulare, eficiente din punct de vedere energetic. Cadrul acesta se aplică în principiu la aproape toate grupurile de produse, nu doar textile. Pentru o întreprindere de această dimensiune, aceasta înseamnă că ESPR în sine nu pune încă cerințe concrete unui articol de îmbrăcăminte sau unui produs textil — acele cerințe trebuie să fie elaborate pentru fiecare grup de produse. Cine dorește să știe acum dacă o colecție se încadrează în reglementare, citește mai bine mai întâi care produse din sectorul îmbrăcămintei și textilelor se încadrează sub ESPR.

Cerințele concrete vin prin delegați

Articolul 4 și articolul 8 al ESPR reglementează faptul că Comisia primește competența de a stabili, pentru fiecare grup de produse, delegați cu conținutul cerințelor care vor fi valabile — gândind la durabilitate, reutilizabilitate, reciclabilitate și datele care trebuie incluse într-un pașaport digital al produsului. Pentru textile și îmbrăcăminte, acea delegată nu există încă. Aceasta înseamnă că o întreprindere nu poate verifica încă ce exact trebuie să apară în pașaport, doar că va exista un pașaport. Cine se întreabă de ce această construcție a fost aleasă și ce înseamnă aceasta din punct de vedere practic, găsește background-ul în ce este un act delegat și de ce acesta determină ce trebuie să se întâmple.

Textilele sunt pe planning, dar data nu este încă fixată

Articolul 18 din ESPR reglementează modul în care Comisia stabilește prioritatea categoriilor de produse care urmează să fie abordate în primul rând. Textilele sunt menționate în planul de lucru 2025-2030 ca una dintre primele categorii, cu îmbrăcămintea cu optzeci la sută sau mai mult fibre textile ca punct de plecare. Pentru o întreprindere, aceasta înseamnă că există un semnal clar că textilele primesc prioritate, dar nu există o dată fixă pentru intrarea în vigoare a obligației. Un plan de lucru nu este o lege; acesta poate fi modificat. Starea actuală a planului de lucru și ceea ce este deja stabilit în acesta este actualizată pe când pasaportul de produs devine obligatoriu pentru îmbrăcăminte și textile.

Strategia textilă descrie pachetul mai larg

Pe lângă ESPR, strategia textilă conține și alte componente, cum ar fi responsabilitatea lărgită a producătorului pentru textile — un traseu separat care nu se derulează prin ESPR, ci prin reglementări separate privind gestionarea deșeurilor și finanțarea acesteia. Pentru o întreprindere care dorește o imagine integrală a tuturor obligațiilor care decurg din strategia textilă, este util să știe că pasaportul produsului și responsabilitatea producătorului sunt două trasee separate, fiecare cu propria cronologie și propria legislație. Mai multe informații despre această corelație se găsesc în ce este responsabilitatea lărgită a producătorului pentru textile și dacă aceasta are legătură cu pasaportul produsului.

Unde merge prost în practică

Un număr de neînțelegeri revin des la întreprinderile care se pregătesc pentru această reglementare.

În primul rând, strategia textilă este uneori interpretată ca un set de cerințe care se aplică deja, în timp ce este un document de politică fără obligații directe. Un cumpărător care stabilește deja cerințe pentru furnizori pe baza strategiei merge înaintea legislației care nu există încă.

În al doilea rând, "ESPR" este uneori confundată cu "pasaportul produsului pentru textile", în timp ce ESPR este cadrul și pasaportul pentru textile va apărea doar după ce actul delegat pentru textile este publicat. Aceasta nu este încă cazul.

În al treilea rând, unele întreprinderi presupun că data din planul de lucru 2025-2030 este deja fixată ca dată de intrare în vigoare a obligației și planifică procesele în consecință. Un plan de lucru este o intenție a Comisiei, nu un act publicat cu o dată de intrare în vigoare.

În al patrulea rând, responsabilitatea producătorului este uneori confundată cu pasaportul produsului, cu rezultatul că o întreprindere crede că satisface o singură obligație, în timp ce sunt vorba de două trasee separate.

În al cincilea rând, apare confuzie cu privire la categoriile de produse care intră deja în prima tranșă — de exemplu, accesorii, îmbrăcăminte de lucru sau textilă pentru interior — deoarece această întrebare diferă de întrebarea dacă textilele în general intră sub ESPR. Pentru aceste categorii specifice, este util să se privească separat, cum ar fi în pasaportul produsului pentru pantofi, genți și curele, îmbrăcămintea de lucru și uniformele și textilă de uz casnic, cum ar fi perdele și lenjerii.

Ce puteți documenta

• Un inventar intern al grupurilor de produse din asortiment care intră în prima tranșă a planului de lucru 2025-2030, separate de întrebarea care intră în strategia textilă mai largă.
• O notă asupra diferenței dintre obligațiile ESPR (pasaport produsului) și responsabilitatea producătorului, astfel încât ambele trasee să nu fie tratate ca o singură obligație.
• Un jurnal al publicațiilor Comisiei cu privire la actul delegat pentru textile, astfel încât schimbările în planificare să nu fie omise.
• Un inventar al categoriilor de produse din propriul asortiment care ar putea intra mai întâi sub obligație, inclusiv mostre și modele din showroom — a se vedea și dacă este necesar un pasaport produsului pentru mostre din showroom care nu sunt vândute.
• O scurtă explicație internă, bazată pe ce conține un pasaport digital de produs pentru îmbrăcăminte și textile, pentru colegii din achiziții și conformitate care nu sunt familiarizați cu diferența dintre strategie și legislație.