Cum dau fiecărui produs un cod de identificare unic?

Fiecare purtător de produs primește un cod unic care face referire la pasaport

Codul de identificare unic este caracteristica prin care un produs și pasaportul digital corespunzător pot fi distinse de alte produse. Articolul 12 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) prevede că fiecare produs care se încadrează într-un act delegat primește un astfel de cod. Codul este atașat purtătorului de date — de obicei un cod QR pe o etichetă sau cusătură — și face referire la pasaportul întocmit pentru acel produs. Fără acest cod, un pasaport nu poate fi asociat unui singur produs și sistemul nu funcționează: codul este cheia, pasaportul este cutia în care se potrivește.

Pentru textil și îmbrăcăminte, nu pentru fiecare articol de îmbrăcăminte separat

Obligația din articolul 12 se aplică produselor pentru care a fost adoptat un act delegat în cadrul ESPR. Pentru textil și îmbrăcăminte, aceasta nu este încă cazul; domeniul de aplicare și cerințele precise vor fi stabilite abia când va fi adoptat acel act. Ceea ce rezultă totuși din regulament: codul de identificare aparține produsului la care se referea pasaportul, iar modul în care acel produs este delimitat — un articol individual de îmbrăcăminte, un model sau un lot — este determinat de normele specifice produsului, nu de articolul 12 în sine. Articolul 12 descrie cerințele pentru cod, nu întrebarea care produse au nevoie exact de un pasaport; aceasta din urmă se găsește în articolul 11 și în actul delegat care urmează să fie publicat pentru textil.

Încă nicio dată fixă, dar un plan de lucru stabilit

Nu există încă o dată când obligația unui cod de identificare unic pentru îmbrăcăminte și textil intră în vigoare. Conform planului de lucru ESPR 2025-2030, se așteaptă un act delegat pentru textil în 2027, cu îmbrăcăminte care constă în proporție de optzeci la sută sau mai mult din fibre textile ca primă categorie. Atâta timp cât acel act nu a fost adoptat, nu există obligație din articolul 12 pentru textil. Imediat după publicarea actului delegat, data va fi indicată aici.

Așa procedezi imediat ce obligația intră în vigoare

În primul rând, este important să determini la ce nivel se atribuie un cod: per produs unic, per model sau per lot. Aceasta va rezulta din normele specifice produsului pentru textil, nu din articolul 12 în sine — acesta prevede doar că codul trebuie să existe și ce cerințe tehnice trebuie să îndeplinească. După aceea, este vorba despre cuplarea dintre cod și pasaport: fiecare cod trebuie să fie unic reductibil la un singur pasaport, astfel încât o verificare sau un consumator care scanează codul QR să ajungă la datele corecte. Apoi se pune întrebarea cine atribuie și gestionează codul; în practică, aceasta revine părții care face să se întocmească pasaportul, adesea producătorului sau importatorului, iar codul este furnizat împreună cu celelalte date ale pasaportului părții care găzduiește pasaportul și furnizează purtătorul de date. În cele din urmă, este important ca codul să rămână valabil pe toată perioada în care pasaportul trebuie să fie disponibil — la această platformă aceasta este zece ani — pentru ca un cod să nu fie reciclat sau rescris pentru un alt produs pe parcurs.

De unde rezultă aceasta: articolele 12 și 11 din ESPR

Articolul 12 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește cerința ca produsele cu pasaport digital de produs să primească un cod de identificare unic și descrie funcția acestuia: realizarea unei cuplări a produsului cu pasaportul. Articolul 11 din același regulament reglementează proiectarea tehnică și funcționarea pasaportului digital de produs în ansamblu, inclusiv purtătorul de date pe care se aplică codul și modul în care pasaportul și codul sunt accesibile împreună. Ambele articole formează împreună baza pentru ceea ce va fi elaborat ulterior în actul delegat specific produsului pentru textil.

Cei care lucrează deja cu îmbrăcăminte sau textile pot progresa cel mai concret prin cartografierea nivelului la care — produs, model sau lot — este organizată propria administrație de producție, deoarece aceasta formează baza odată ce codul de identificare devine obligatoriu. Pentru starea actuală a actului delegat privind textilele, textul oficial ESPR și planul de lucru al Comisiei Europene sunt locul de urmat; odată ce o dată publicată este disponibilă, aceasta va fi procesată aici.

Unde se bazează aceasta

Regulamentul în sine se află pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.

Ce trebuie să faceți în mod concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Fiecare produs primește un cod de identificare unic propriu

Articolul 12 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) prevede că un produs pentru care un pașaport digital al produsului este obligatoriu, trebuie să primească un cod de identificare unic. Acel cod distinge produsul de toate celelalte produse și stabilește legătura cu datele corecte ale pașaportului digital. Pentru o companie de îmbrăcăminte, aceasta înseamnă că un cod unic nu este ceva ce se adaugă ulterior, ci devine parte a modului în care un produs este creat: în momentul în care un articol intră în sistem, se creează și codul care va identifica acel articol pe întreaga perioadă de viață.

Codul trebuie să se conformeze cu sistemele recunoscute

Articolul 12 se referă la sisteme de identificare care sunt deja utilizate sau recunoscute la nivel internațional, astfel încât codul să nu fie o invenție proprie a unui brand, ci să se conformeze unei structuri care este lizibilă și recunoscută pentru alții din lanț — vamă, supraveghere a pieței, parteneri comerciali. În practică, acesta este momentul pentru multe companii de îmbrăcăminte în care apare întrebarea dacă un număr GS1 existent este suficient pentru aceasta sau dacă este nevoie de ceva suplimentar. Cine dorește să se aprofundeze în acest domeniu citește mai mult despre ce este GS1 Digital Link și dacă este necesar pentru pasaportul produsului.

Codul trebuie să identifice atât produsul, cât și pașaportul

Codul de identificare unic nu este separat de pașaportul în sine. Articolul 11 din ESPR descrie funcționarea tehnică a pașaportului digital al produsului, iar codul unic este balamaua dintre produsul fizic și datele digitale care există despre acesta. Pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă că codul trebuie să se potrivească în cel puțin două locuri: în propriul sistem în care articolul a fost creat și în purtătorul de date care apare pe piesa de îmbrăcăminte în sine. Cum ajunge acel purtător de date pe piesa de îmbrăcăminte este descris pe pagina despre codul QR pe produs.

Codul trebuie să rămână unic, chiar și în cazul variantelor

O colecție de îmbrăcăminte rareori constă dintr-un singur articol simplu: există taguri, culori, anotimpuri și uneori variante de materiale în cadrul a ceea ce este vândut comercial ca "un produs". Obligația unui cod unic se referă direct la întrebarea dacă fiecare variantă are nevoie de propriul cod — și, prin urmare, de propriul pașaport. Aceasta este exact locul în care se blochează multe companii, iar modul în care este rezolvat determină cât de multă administrație se creează. Mai mult despre aceasta se află pe pagina care tratează dacă fiecare mărime și culoare primesc propriul pașaport digital al produsului.

Codul trebuie să rămână legat de pașaport atâta timp cât este necesar

Un cod unic care astăzi este corect, dar care nu mai poate fi găsit peste trei ani, nu îndeplinește scopul articolului 12. Codul trebuie să rămână urmăribil la pașaportul corespunzător pe toată perioada relevantă. Aceasta se referă la întrebări privind cât timp un pașaport rămâne disponibil și ce se întâmplă cu acesta în cazul modificărilor companiei — subiecte care sunt tratate separat, dar care în practică încep cu un cod consistent care nu se schimbă pe parcurs în formă sau sistem.

Unde merge prost în practică

O situație frecventă este aceea în care o companie folosește un număr de articol intern care funcționează bine pentru propria administrare a stocurilor, dar care nu se conformează unui sistem care este extern recunoscibil. Numărul intern este apoi completat de două departamente diferite într-un mod ușor diferit, iar codul își pierde funcția de identificare unică de îndată ce există îndoieli cu privire la care versiune este cea corectă.

O a doua situație apare în cazul etichetei private: un importator angajează aceeași linie de îmbrăcăminte la mai mulți producători și fiecare producător generează propria numerotare. Fără un acord privind cine atribuie codul și cum este acesta transmis, același produs primește două coduri diferite, sau mai rău, două produse diferite primesc același cod.

O a treia situație apare la colecțiile sezoniere: un articol de îmbrăcăminte care anul trecut se numea "model A, culoare albastru" revine anul acesta cu o mică ajustare și primește intern același număr de articol deoarece este "în principiu același produs". Pentru propriul catalog, acest lucru este logic, dar pentru codul de identificare apare o confuzie cu privire la care pasaport corespunde fiecărei versiuni fizice.

O a patra situație este aceea că codul este generat corect, dar modul în care a fost creat nu este documentat nicăieri în afara sistemului ERP. Dacă persoana care a gestionat numerotarea pleacă din companie, cunoașterea logicii din spatele codului dispare, iar continuarea numerotării consistente a produselor noi devine dificilă.

O a cincea situație apare la integrarea cu sisteme existente: o companie dorește ca codul de identificare să fie generat automat din sistemul ERP, dar nu a stabilit în prealabil care câmp va fi sursa pentru aceasta, ceea ce duce la modificarea codului atunci când sistemul este actualizat, în timp ce pasaportul este deja publicat. Cum poate fi configurată o integrare cu un sistem existent este descrisă pe pagina cu privire la cuplarea productpasaportului la un sistem ERP sau de inventar.

Ce puteți documenta

O prezentare generală a sistemului de identificare folosit pentru codul unic (de exemplu, o structură GS1) și motivul pentru care a fost ales acest sistem.
Un acord intern cu privire la cine din cadrul companiei este autorizat să aloce noi coduri și în ce moment al procesului de producție se întâmplă aceasta.
Un document care stabilește cum se gestionează variantele: care diferențe de mărime, culoare sau sezon duc la un cod nou și care nu.
La colaborarea cu producători externi sau parteneri private label: un acord scris cu privire la cine alocare codul și cum acesta este transmis importatorului sau mărcii.
O descriere tehnică a modului în care codul este generat din propriul sistem ERP sau de inventar, inclusiv câmpul sursă și eventualele reguli de validare.
Un jurnal al codurilor alocate, pentru a putea verifica în caz de îndoială ce cod a fost alocat fiecărui produs și fiecărei perioade de producție.

Aceasta nu este un sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementările pe care se concentrează această platformă. Nu-ți cunoaștem situația. Dacă aveți îndoieli cu privire la propriul caz, consultați un avocat sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în ordine? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.