pot folosi certificatul meu GOTS sau OEKO-TEX ca dovadă în pasaportul digital al produsului

Certificatele existente sunt utilizabile, dar nu constituie o înlocuire

Un certificat GOTS sau OEKO-TEX poate conta ca justificare a unei informații în pasaportul produsului, dar certificatul nu este în sine pasaportul și nici nu îl înlocuiește. Pasaportul este o colecție de date care este pusă la dispoziție într-un mod fix, lizibil digital, printr-un suport de date, de obicei un cod QR. Un certificat al unui semn de conformitate dovedește că un produs sau proces respectă anumite criterii, iar această dovadă poate fi utilizată pentru a justifica o declarație în pasaport — de exemplu o declarație despre bumbac biologic sau absența anumitor substanțe. Însă actul delegat pentru textile va determina mai târziu care informații trebuie să fie obligatoriu în pasaport, iar această listă nu este automat identică cu ceea ce acoperă un certificat. Un certificat este deci o piesă de construcție, nu întreaga structură.

Pentru care informații aceasta se aplică și pentru care nu

Această distincție este importantă: un certificat cum ar fi GOTS spune ceva despre provenienţa și prelucrarea fibrelor, iar variantele OEKO-TEX spun ceva despre substanțele chimice sau condițiile de producție. Acest tip de informații poate coincide cu părți ale pasaportului, cum ar fi compoziția fibrelor sau prezența substanțelor problematice. Însă pasaportul va cuprinde, după așteptări, un pachet mai larg de date, inclusiv eventual informații despre reparație, reciclabilitate și provenienţa produsului în ansamblu. Pentru aceste componente, un certificat existent nu oferă de obicei acoperire, pur și simplu pentru că certificatul nu se referă la acestea. De asemenea, un certificat nu spune nimic despre forma în care sunt furnizate datele: pasaportul necesită o punere la dispoziție digitală, structurată, în timp ce un certificat este de obicei un document sau un semn grafic. Un certificat este deci o dovadă suplimentară pentru o parte din conținut, nu o alternativă în sine pentru pasaportul în ansamblu.

Când aceasta devine relevantă și ce se aplică până atunci

Obligația unui pasaport digital al produsului pentru îmbrăcăminte și textile rezultă dintr-un act delegat care nu a fost încă stabilit. Conform planului de lucru al ESPR pentru perioada 2025-2030, acel act este așteptat în 2027, cu îmbrăcămintea care constă din optzeci la sută sau mai mult din fibre textile ca prim categorie. O dată exactă la care pasaportul devine obligatoriu nu este deci încă stabilită — aceasta vine abia cu publicarea actului delegat în sine. Până atunci, nu există o obligație legală de a conecta certificatele la un pasaport, pur și simplu pentru că pasaportul nu este încă obligatoriu. Ceea ce are sens în această perioadă: a organiza și a conserva certificatele existente, astfel încât să fie gata odată ce cerințele privind datele vor fi cunoscute. Informații suplimentare despre contextul acestui tip de reglementare se găsesc la ce anume implică un act delegat și de ce acesta este determinant.

Cum să aborzi acest lucru în practică

Primul pas este verificarea care informații sunt acoperite de fapt de un certificat existent și conectarea lor la informația din pasaport pentru care servește ca dovadă — nu la pasaportul în ansamblu. Un certificat GOTS justifică de exemplu o declarație despre fibre biologice, nu o declarație despre reciclabilitatea unei fermoare sau a unui nasture. Al doilea pas este verificarea dacă certificatul este curent și dacă domeniul de aplicare se aliniază cu produsul specific pentru care se elaborează pasaportul; un certificat emis pentru o altă linie de producție sau pentru un alt lot poate să nu acopere produsul curent. Al treilea pas este stabilirea cine în lanț este responsabil pentru furnizarea certificatului respectiv și a datelor subiacente, deoarece în practică un certificat provine adesea de la producător, în timp ce marca sau importatorul elaborează pasaportul. Acesta este un moment bun pentru a determina care sunt informațiile care trebuie solicitate de la furnizorul de îmbrăcăminte și textile, astfel încât certificatele să nu sosească separate din restul fluxului de date. Pentru articolele vestimentare care sunt produse prin mai multe etape, este de altfel util să se analizeze cine furnizează ce date atunci când un produs este fabricat de mai mulți producători, deoarece un certificat acoperă adesea o singură etapă din acel lanț. Cine stabilește aceste acorduri în avans previne ca un certificat să apară lipsă abia la elaborarea pașaportului sau să nu se potrivească.

Fundamentul juridic: articolele 5 până la 7, 39 și 40 din ESPR

Cerințele generale privind ecoconcepton și cerințele informaționale și de performanță corespunzătoare decurg din articolele 5 până la 7 din Regulamentul (UE) 2024/1781 (ESPR). Aceste articole formează baza pe care un act delegat per categorie de produs, cum ar fi textilele, poate stabili cerințe concrete de date. Articolul 39 din ESPR reglementează metodele de testare, măsurare și calcul utilizate pentru a demonstra că un produs respectă cerințele — acest articol este relevant deoarece determină în ce condiții dovezile, cum ar fi cele dintr-un certificat, pot fi valide în cadrul sistemului pașaportului. Articolul 40 din ESPR se referă la prevenirea ocolirii și degradării performanțelor și subliniază că un certificat în sine nu este o carte albă: datele de bază trebuie să fie corecte și actuale. Luate împreună, aceste articole arată că certificatele pot funcționa ca parte a dovezii, dar actul delegat pentru textile stabilește în final ce date sunt obligatorii și cum trebuie acestea să fie demonstrate.

Ce se poate face acum

Cine lucrează deja cu certificate, ar fi bine să mențină o evidență a ceea ce acoperă fiecare certificat, per produs și per furnizor, astfel încât aceasta să fie gata atunci când actul delegat pentru textile este publicat. Pentru cine se îndoiește dacă pașaportul digital va fi aplicabil unui produs specific, pagina despre dacă pașaportul digital se aplică unui articol vestimentar sau unui produs textil anumit oferă o primă orientare.

Unde se bazează aceasta

Regulamentul în sine se află pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.

Ce trebuie să faceți în mod concret

GOTS, OEKO-TEX, un certificat OCS pentru material reciclat: mulți producători de haine și importatori au deja acele documente, adesea de ani întregi. Întrebarea nu este dacă un asemenea certificat este valoros — este — ci dacă poate intra unu-la-unu ca dovadă în pașaportul digital. Răspunsul este mai nuanțat decât "da" sau "nu".

ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) prevede în articolele 5 până la 7 că produsele trebuie să respecte cerințele de ecoconcepton și că trebuie să existe informații despre acestea. Cum se măsoară și se demonstrează exact acele cerințe este stabilit în articolul 39: acolo se vorbește despre metodele de testare, măsurare și calcul utilizate pentru a determina dacă un produs respectă cerințele. Un certificat existent poate fi relevant pentru acea fundamentare, dar regulamentul în sine nu determină că fiecare certificat se acceptă automat și fără condiții ca dovadă în cadrul pașaportului. Exact de aceea această întrebare nu poate fi încă răspunsă cu un simplu "da, funcționează": actul delegat pentru textile trebuie încă să stabilească ce metode și deci ce forme de dovadă sunt recunoscute pentru haine și textile în mod specific.

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Stabilirea ceea ce demonstrează exact un certificat

Un certificat GOTS spune ceva despre originea biologică a fibrelor și despre criteriile sociale și de mediu din lanțul de producție. Un certificat OEKO-TEX (în funcție de tip, cum ar fi Standard 100 sau STeP) spune ceva despre substanțele nocive din produsul final sau despre procesul de producție. Nici unul dintre aceste certificate nu a fost conceput pentru a furniza toate informațiile pe care le va cere pașaportul produsului. Pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă în practică: certificatul în sine probabil nu răspunde la întreaga cerință informațională din articolele 5 până la 7 din ESPR, dar poate forma o parte din fundamentare alături de alte date.

Verificarea dacă metoda de măsurare se aliniază la ceea ce cere Regulamentul

Articolul 39 al ESPR privește metodele prin care se stabilesc performanțele. Scheme de certificare cum ar fi GOTS și OEKO-TEX funcționează cu propriile protocoale de testare, care nu sunt neapărat identice cu metodele pe care Comisia Europeană le va stabili într-un act delegat pentru textile. Pentru o întreprindere, aceasta înseamnă că este util să documente pentru fiecare certificat ce metodă de testare a fost utilizată, astfel încât mai târziu să se poată evalua dacă acea metodă se aliniază la ceea ce se prescrie pentru textile. Citiți mai mult despre modul în care se elaborează aceste reguli pentru îmbrăcăminte în articolul despre ce este o acțiune delegată și de ce aceasta determină ce trebuie să faceți.

Asigurarea că certificatul se aliniază la produsul corect și la partida corectă

Certificatele sunt adesea emise la nivel de fabrică, colecție sau partid de fir specific, nu automat la nivelul fiecărui produs individual care are nevoie de pasaport. Pentru o întreprindere care colaborează cu mai mulți furnizori, este relevant din punct de vedere practic să stabilească ce certificat corespunde cărui proces de producție. Aceasta se aliniază la întrebarea ce date solicitați de fapt unui furnizor de îmbrăcăminte și textile: un număr de certificat fără o legătură clară cu partida sau colecția respectivă are puțin valoare probantă.

Evitarea unui certificat care dă o imagine falsă

Articolul 40 al ESPR privește evitarea eludării și a deteriorării performanțelor. Acel articol nu a fost scris în mod specific pentru certificate, dar gândul din spatele acestuia este relevant: informația din pasaport trebuie să reflecte situația reală a produsului, nu o imagine mai favorabilă decât realitatea. Pentru o întreprindere, aceasta înseamnă că un certificat expirat, sau un certificat care descrie o versiune anterioară a unui produs, nu este adoptat fără verificare în pasaport.

Unde merge prost în practică

Un importator conectează un certificat GOTS la o linie de producție întreagă, în timp ce certificatul era aplicabil doar unei părți a firelor. Într-o mostră se constată că restul lotului conține bumbac necertificat.

O marcă utilizează un certificat OEKO-TEX care a expirat între timp, deoarece nimeni nu ține evidența datei valabilității alături de data când produsul a fost pus pe piață.

O întreprindere private label primește de la producător doar o scanare a unui certificat, fără raportul de testare subiacent. Dacă mai târziu se dovedește că datele trebuie verificate, nu este nimic pe care să se revină — consultați și abordarea din articolul despre cum verificați dacă datele furnizorului dvs. sunt corecte.

Pentru un produs fabricat de mai mulți producători, un certificat de la țesătorie este atribuit din greșeală întregului articol de îmbrăcăminte, în timp ce faza de confecție — uneori la o altă parte — nu a fost inclusă. Întrebarea cine furnizează ce date este tratată în articolul despre mai mulți producători în cadrul unui singur produs.

O întreprindere care cumpără din afara UE preia un certificat fără a verifica dacă instituția certificatoare și domeniul de aplicare se aliniază la ceea ce se așteaptă în UE, ceva care se raportează la întrebări mai largi privind importul din afara Uniunii Europene.

Ce puteți documenta

Pentru fiecare certificat: numărul certificatului, perioada de valabilitate, organul de certificare și domeniul de aplicare exact (materie primă, fabrică, colecție sau partid).
O legătură între certificat și producția sau comanda de achiziție specifică la care se aplică, astfel încât un certificat nu se folosește separat pentru produse pentru care nu a fost emis.
Raportul de testare sau raportul de audit subiacent, nu doar certificatul în sine, astfel încât metoda de măsurare utilizată este vizibilă în lumina articolului 39 al ESPR.
Un acord cu furnizorul privind comunicarea în timp util a certificatelor expirate sau înlocuite, stabilit în contractul de cumpărare — consultați punctele de aderență în acorduri privind furnizarea datelor de pasaport în contractul de achiziție.
O listă internă a tipurilor de certificate (GOTS, OEKO-TEX Standard 100, OEKO-TEX STeP, OCS și altele asemenea) pentru care parte a cerințelor informative din articolele 5 până la 7 ale ESPR sunt relevante, astfel încât la publicarea actului delegat să poată fi evaluat rapid care certificate se aliniază deja și ce date suplimentare sunt încă necesare.

Aceasta nu este un sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementările pe care se concentrează această platformă. Nu-ți cunoaștem situația. Dacă aveți îndoieli cu privire la propriul caz, consultați un avocat sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de om pe 2026-09-05. Nu este ceva în neregulă? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.