Ce date sunt incluse în pasaportul digital al produsului pentru îmbrăcăminte și textile?

Ce trebuie să faceți în mod concret

ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește în articolul 10 ce trebuie să conțină un pașaport digital al produsului și în articolele 5 până la 7 care categorii de informații sunt obligatorii prin acte delegate, pe grup de produse. Pentru îmbrăcăminte și textile, acel act delegat nu există încă, dar structura regulamentului arată bine ce tipuri de date sunt în joc: identificarea produsului, compoziția materialelor, originea, proprietățile chimice și date privind reparația și tratarea la sfârșitul ciclului de viață. Mai jos, o trecere în revistă a ceea ce poate aștepta practic o întreprindere din acestea.

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Înregistrarea identificării produsului

Fiecare pașaport începe cu o identificare unică a produsului: un cod de produs sau un număr de model, legat de producător sau importatorul responsabil pentru date. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă în principal un exercițiu administrativ: numerele de articole existente și codurile de producție trebuie conectate în mod univoc la un singur pașaport digital pe model sau batch, fără dublări sau confuzii între colecțiile sezoniere.

Includerea compoziției în fibre și date despre materiale

Compoziția textilului este un datum esențial: ce fibre, în ce proporții și dacă conține material reciclat. Aceasta se aliniază cu informațiile care se află deja pe etichetele actuale, dar pașaportul cere o înregistrare structurată, ușor de citit digital, în loc de un rând de text pe o etichetă. Întreprinderile care lucrează cu mai mulți furnizori ar face bine să determine acum cum vor înregistra compoziția în fibre și, după caz, cum vor demonstra ponderea fibrelor reciclate. Acesta din urmă necesită de obicei o justificare care merge mai departe decât o declarație a furnizorului singur.

Raportarea tratamentelor chimice și eliberării de microfibre

Cerințele de informare din articolul 7 al ESPR se concentrează și pe substanțele folosite în timpul producției sau finisării, cum ar fi coloranții, acoperirile sau impregnantele. Pentru o întreprindere, aceasta înseamnă că comunicarea cu locurile de producție cu privire la ce tratamente chimice trebuie raportate trebuie să aibă loc devreme în lanț, nu doar la asamblarea pașaportului. În plus, în discuția mai largă privind textilele, se uită și la eliberarea de microfibre în timpul spălării; dacă și cum aceasta devine parte integrantă a pașaportului, nu s-a cristalizat încă, dar este un datum a cărui origine (raport de test, valoare de laborator) poate fi documentată acum. Vezi dacă eliberarea de microfibre din textile trebuie înregistrată.

Descrierea întreținerii, reparației și sfârșitului ciclului de viață

Articolul 5 din ESPR menționează durabilitatea, reutilizabilitatea, repairabilitatea și reciclabilitatea ca posibile cerințe de performanță. Pentru îmbrăcăminte, aceasta se poate traduce în date privind întreținerea și posibilitățile de reparație. O întreprindere care ține deja evidența etichetelor de spălare și instrucțiunilor de îngrijire poate reutiliza acele informații, deși relația dintre eticheta de spălare și pașaport este o chestiune care necesită o clarificare suplimentară. De asemenea, întrebarea dacă trebuie indicat dacă îmbrăcămintea poate fi reparată se încadrează în această listă: din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că informațiile despre produs care se află acum la departamentele de after-sales sau servicii pentru clienți vor deveni posibil o parte structurată a pașaportului însuși.

Luarea în considerare a unui posibil scor de durabilitate

Se vorbește despre un scor sau un indicator similar care rezumă performanța de durabilitate a unui produs. Ce înseamnă aceasta concret pentru îmbrăcăminte și dacă devine parte obligatorie a pașaportului, este descris la întrebarea dacă îmbrăcămintea va obține un scor de durabilitate în pașaportul digital al produsului. Pentru o întreprindere, acum este mai ales important ca datele de bază care stau la bază (material, origine, rezultate de testare) să fie în ordine, astfel încât un scor — dacă vine — să poată fi derivat din acesta fără ca întreaga administrație de produs să trebuiască reorganizată.

Unde merge prost în practică

O primă situație recurentă este aceea că compoziția fibroaselor apare pe eticheta de îmbrăcăminte, dar nu este înregistrată ca o dată separată și structurată în administrația produsului — motiv pentru care, la întocmirea unui pasaport, trebuie să fie retastată manual din mii de articole.

O a doua situație apare atunci când furnizorii din țări diferite utilizează unități sau metode de testare diferite pentru aceeași proprietate, fără a fi stabilit care metodă a fost aplicată. Aceasta face ca datele să nu fie comparabile între colecții sau sezoane.

O a treia problemă este absența unui proprietar fix pentru datele produsului în cadrul companiei: achiziția, controlul calității și marketingul mențin fiecare o versiune proprie a "informațiilor despre produs", cu discrepanțe între ele pe care nimeni nu le observă până când trebuie să fie întocmit un pasaport.

O a patra situație este aceea că întreprinderile primesc informații chimice de la locul de producție într-o formă care nu poate fi raportată la un articol sau lot specific, motiv pentru care aceste informații nu pot fi asociate individual la completarea pasaportului.

O a cincea situație, foarte frecventă, este confuzia cu privire la cine are permisiunea să vadă ce date: întreprinderile suspectează că informațiile sensibile din punct de vedere concurențial devin publice, în timp ce cine are permisiunea să consulte ce date din pasaportul produsului prezintă nuanțe, și dacă datele comerciale sensibile privind îmbrăcăminte și textile trebuie divulgate publicului o întrebare aparte care nu se răspunde automat cu "da".

Ce puteți documenta

• Un sumar pe număr de articol al compoziției fibrelor, materiilor prime utilizate și, dacă este cazul, a ponderii reciclate, cu indicarea surselor (declarația furnizorului, certificat, raport de testare).
• Documentația metodei de măsurare utilizate pentru valorile tehnice, astfel încât să poată fi determinat ulterior conform cărei norme a fost stabilit un cifru.
• Un punct de contact central sau o departament responsabilă de menținerea actualizată a datelor produsului, inclusiv acorduri privind momentul în care datele sunt revizuite.
• Corespondență cu locurile de producție cu privire la tratamentele chimice utilizate, păstrate per lot sau comandă de producție.
• Informații de întreținere și reparație care se află deja pe etichete sau în documentația serviciului clientelă, reunite într-un sumar pe model de produs.
• Un sumar intern privind care date sunt considerate sensibile din punctul de vedere al afacerii și de ce, ca pregătire pentru întrebarea ce informații vor fi cu caracter public și care nu.