Ce fac cu stocurile de îmbrăcăminte și textile care sunt deja acolo atunci când regulile intră în vigoare?

Nici o regulă stabilită încă, dar un cadru sigur

Pentru stocurile care se află deja acolo atunci când obligația unui pașaport digital al produsului intră în vigoare, nu există în prezent o regulă stabilită. ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) este un regulament-cadru: acesta stabilește că pașapoaiele de produs pot fi obligatorii și conform căreia proceduri se întâmplă acest lucru, dar cerințele concrete per grup de produse — inclusiv întrebarea cum se tratează produsele care se află deja în stoc în momentul în care obligația intră în vigoare — se elaborează per grup de produse într-un act delegat separat. Pentru textil și îmbrăcăminte, acel act nu există încă. Imediat ce acesta apare, se așteaptă să conțină și o dispoziție privind data de intrare în vigoare și întrebarea dacă acea dată se aplică la momentul producerii, al importului sau al punerii pe piață.

Pentru îmbrăcăminte și textil, nu pentru fiecare produs de uz

Acest subiect se pune pentru mărcile de îmbrăcăminte, importatori și părți private label care țin în stoc produse textile — stoc din depozit, expedieri în tranzit sau colecții nevândute încă. Aici se referă în mod specific la obligația din ESPR, care conform articolului 1 al regulamentului creează un cadru pentru ecodesign al produselor în Uniunea Europeană, cu posibilitatea de a stabili cerințe per grup de produse prin acte delegate. Pentru textil și îmbrăcăminte, cadrul acesta nu a fost încă completat. Se aplică deci în mod evident nici altor obligații care pot fi deja în vigoare, cum ar fi etichetarea compoziției fibrei — acele chestiuni se situează în afara acestui regulament și în afara acestui răspuns. De asemenea, cadrul discutat aici nu se aplică grupurilor de produse pentru care un act delegat a fost deja stabilit; acolo pot fi alte date și alte reguli de tranziție.

Ce este stabilit cu siguranță și ce nu

O dată concretă la care obligația pentru îmbrăcăminte și textil intră în vigoare nu există încă. Ceea ce se știe sigur: în planul de lucru conform articolului 18 al ESPR, textilul este menționat ca grup de produse prioritar, iar actul delegat pentru acest grup se așteaptă în 2027, cu îmbrăcămintea a cărei conținut de fibre textile este optzeci la sută sau mai mult ca primă categorie. O dată de intrare în vigoare reală a obligației în sine se situează de obicei mai târziu decât publicarea actului delegat, și se ia în considerare aici deocamdată în jurul anului 2029 — aceasta este o estimare, nu un fapt stabilit. Până când actul delegat nu există, nu există pentru textil și îmbrăcăminte nicio obligație de a dispune de un pașaport digital al produsului, și prin urmare nici o regulă privind modul în care se tratează stocurile existente.

Ce înseamnă aceasta în practică

Pentru stocurile care sunt acum deținute sau cumpărate, în prezent nu există nimic obligatoriu în domeniul pașaportului digital al produsului — acea obligație pur și simplu nu există încă pentru acest grup de produse. Imediat ce actul delegat pentru textil este publicat, primul pas este să te uiți la dispoziția de tranziție inclusă în acesta: în reglementări comparative ale UE privind produsele, data de intrare în vigoare este de obicei legată de momentul în care un produs este pus pentru prima dată pe piață, nu la momentul producției sau importului în sine — dar dacă și pentru textil se va fixa acest lucru este deocamdată necunoscut. Un al doilea pas, practic, este să ții în ordine datele necesare pentru a compune un pașaport — compoziția materialului, originea, procesul de producție — și pentru produsele care sunt deja cumpărate sau produse. Acele date sunt necesare indiferent dacă sunt folosite în final pentru stocuri existente sau pentru stocuri noi, și sunt adesea mai ușor de fixat la momentul producției decât de reconstruit ulterior. Un al treilea pas, imediat ce actul delegat este publicat, este să verifici dacă propriul stoc la data de referință relevantă a fost deja pus pe piață sau nu — acea distincție determină probabil dacă obligația se aplică.

Bazat pe: articolul 1 și 18 ESPR

Articolul 1 al Regulamentului ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) descrie subiectul și domeniul de aplicare al regulamentului: acesta stabilește un cadru pentru îmbunătățirea performanței mediului a produselor, în cadrul căruia pot fi stabilite cerințe specifice per grup de produse prin acte delegate. Articolul 18 tratează prioritizarea și planificarea acelor acte delegate și menționează textilele ca una dintre grupurile de produse cărora li se acordă prioritate în elaborarea cerințelor. Ambele articole arată că concretizarea — inclusiv o eventuală dispoziție tranzitorie pentru stocurile existente — se realizează abia cu actul delegat în sine și nu a fost deja stabilită în regulamentul-cadru.

Ce se poate face acum

În prezent, nu există nicio acțiune obligatorie pentru stocurile existente, deoarece obligația pentru textile și îmbrăcăminte nu există încă. Totuși, este recomandabil să înregistrezi acum ce date cu privire la compoziția materială, origine și proces de producție sunt disponibile per lot sau colecție, pentru ca acele informații să nu se piardă până la apariția actului delegat. Această pagină va fi actualizată imediat ce actul delegat pentru textile va fi publicat și vor fi mai multe informații despre tratamentul stocurilor existente.

Unde se bazează aceasta

Regulamentul în sine se află pe EUR-Lex. Facem referință la fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți.

Ce trebuie să faceți în mod concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Stocul care se află deja în depozit ridică o întrebare pe care ESPR însuși nu o răspunde cu un răspuns simplu: obligația se aplică produselor deja fabricate și importate înainte ca regulile să intre în vigoare, sau doar celor puse pe piață după aceea? Regulamentul tratează în articolul 1 (Regulamentul (UE) 2024/1781) subiectul și domeniul de aplicare în sens general, dar trecerea precisă de la stocul "vechi" la cel "nou" se detaliat pe fiecare categorie de produse prin actele delegate care se elaborează în conformitate cu articolul 18 (Regulamentul (UE) 2024/1781). Pentru îmbrăcăminte și textile, acest act nu există încă. Ceea ce se poate spune cu siguranță se referă la modul în care o întreprindere se pregătește în mod rezonabil pentru aceasta fără să aștepte un text care nu există încă.

Să știe ce stoc a fost produs sau importat când

Pentru o întreprindere cu zece până la o sută de angajați, aceasta înseamnă în principal: administrație în regulă. Când a fost pus un produs pe piață — data fabricării, importului sau al primei vânzări — va determina posibil mai târziu dacă pasaportul este obligatoriu sau nu. Cine nu poate demonstra asta acum pentru fiecare colecție sau lot, va fi într-o poziție mai slabă atunci când regulile intră în vigoare decât cine poate dovedi.

Să facă distincție între stocul pentru piața UE și stocul pentru alte locuri

Întreprinderile care vând și în afara UE fac bine să poată împărți stocul pe destinație. Este plauzibil că o obligație se aplică doar produselor puse efectiv pe piață în UE; stocul care merge într-un depozit în afara UE ar putea fi exclus din aceasta. Fără un sistem care stabilizează această distincție, aceasta distincție este dificil de dovedit ulterior.

Să nu anticipe obligații care nu sunt încă stabilite

Unele întreprinderi aleg să elaboreze acum deja pasapoarte pentru stocul existent, din precauție. Aceasta poate fi rezonabilă, dar nu este o obligație atât timp cât actul delegat pentru îmbrăcăminte și textile nu a fost publicat. Ceea ce are deja sens este descris pe pagina despre ce pot face deja acum în timp ce regulile nu sunt încă definitive.

Unde merge prost în practică

Nicio dată de producție per lot. Un distribuitor cu ridicata are mii de bucăți pe stoc, cumpărate de la diferiți furnizori pe mai multe sezoane, fără să se stabilească pentru fiecare lot când a fost fabricat sau importat produsul. Atunci când regulile intră în vigoare și se dovedește că există un moment de tranziție, nu mai este posibil să se reconstruiască ce parte din stoc cade înainte sau după aceea.

Stoc care este "întâmplător" redus ca preț înainte de termenă. Unele întreprinderi iau în considerare să se debaraseze rapid de stoc chiar înainte ca o obligație să intre în vigoare, pentru a scăpa de reguli. Aceasta nu este o garanție că va funcționa — reglementarea poate determina pe baza momentului punerii pe piață, nu pe baza momentului vânzării către consumator — și produce un proces care este dificil de justificat ulterior.

Confuzie între distrugere și simpla lăsare să stea. Stocul care nu se vinde este uneori distrus pentru a elibera spațiu, fără a se gândi dacă aceasta va fi posibilă mai târziu fără probleme. Această întrebare este independentă de pasaportul produsului, dar este adesea privită de întreprinderi în același timp cu intrarea în vigoare a noilor reguli. Mai multe despre aceasta pe pagina despre pot distruge stocul nevândut de îmbrăcăminte și textile.

Neclaritate privind fluxurile de second-hand și returnare. Stocul care se întoarce prin returnări sau care este revândut ca second-hand nu este întotdeauna administrat separat. Într-o inspecție ulterioară, nu mai este clar dacă un produs a fost "pus nou pe piață" sau circulă ca second-hand, în timp ce această diferență poate fi relevantă. Consultați pagina despre se aplică pașaportul de produs și pentru hainele second-hand și returnări.

Confuzie cu privire la ceea ce înseamnă exact "punerea pe piață" pentru stocul într-un depozit din UE. Un importator care are stoc într-un centru de distribuție european, dar care livreaza la magazine doar cu luni sau ani mai târziu, adesea nu știe care moment contează: momentul importului, sau momentul livrării efective către client. Această distincție nu a fost încă stabilită pentru îmbrăcăminte și textile, și prin urmare nu se poate spune ce se va aplica în acest caz.

Ce puteți documenta

Un overview per lot de stoc a datei de producție, datei de import și țării de origine, pentru a putea determina ulterior când a fost un produs adus efectiv pe piață.
O separare în administrația stocurilor între produsele destinate pieței UE și produsele destinate piețelor din afara UE, cu o procedură stabilă pentru modul în care această separare se realizează și se menține.
Un dosar de informații despre furnizori per lot: cine este producătorul sau importatorul, și ce date furnizează deja acel lot despre compoziția materială și origine. Acestea sunt aceleași informații care vor fi necesare mai târziu pentru un pasaport, și colectarea lor acum economisește timp odată ce obligația devine concretă.
Un acord intern cu privire la reducerea de preț sau eliminarea stocului vechi, cu un motiv clar care nu este determinat exclusiv de dorința de a evita o obligație care nici măcar nu este încă stabilită.
O notare a sursei și datei a fiecărei presupuneri pe care o face compania acum deja cu privire la regulile de tranziție, pentru a putea verifica rapid la publicarea actului delegat dacă acea presupunere rămâne valabilă.
Un overview al fluxurilor de returnare și second-hand, separate din stocul "obișnuit", cu o notare a modului în care acele produse au intrat.

La elaborarea unui asemenea dosar, este util să se uite deja și la la ce trebuie să fiu atent atunci când aleg un furnizor pentru certificatul produsului, pentru ca datele colectate acum să poată fi transferate mai târziu într-un sistem de pasaport fără lucru dublu. Un șablon fix pentru administrația stocurilor previne ca fiecare colecție să fie înregistrată din nou într-un alt mod, și face mai ușor ca la o eventuală verificare să prezinți rapid o imagine de ansamblu completă.

Aceasta nu este un sfat juridic. Această pagină oferă informații generale despre reglementările pe care se concentrează această platformă. Nu-ți cunoaștem situația. Dacă aveți îndoieli cu privire la propriul caz, consultați un avocat sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în ordine? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.